Cat de greu e sa vorbesti?

Poate uneori e greu sa vorbesti cu toti, mai ales cand ii stii de un timp foarte scurt si mai ales atunci cand te mai si gandesti ce fel de persoana este. Uneori te deschizi foarte usor, alteori mai greu, asta datorita persoanei/persoanelor cu care trebuie sa comunici. Sa comunici cu persoane noi e dea dreptul minunat, alti prieteni, alte persoane carora le poti povesti ceea ce doresti. Insa atunci cand persoana din fata ta se baga cu bocancii in viata ta, atunci timiditatea se manifesta iar. Cand cunosti o persoana de cateva ore nu poti sa incerci sa o faci pea psihologul, pentru ca nu e dreptul tau sa o intrebi aspecte de viata privata, trebuie sa afli acestea doar daca acea persoana doreste sa ti le spuna, atunci cand ea considera ca are suficienta incredere in tine.
Poate unele persoane nu sunt de acord, insa ar trebui sa stie ca de cele mai multe ori a face pe psihologul  agraveaza si mai mult lcrurile.
Nu ma refer la nimeni, nu vreau sa bat apropouri, nu acuz, vreau ca toti cei care se cred mari facatori de bine sa vada ca nu sunt chiar asa.

Fericirea

Poate uneori nu ne dam seama de ceea ce ne face cu adevarat fericiti. Suntem plini de viata, insa nu stim cine sau ce ne-a provocat aceasta stare de bine. Uneori insa cu toate ca am facut ceva ce ar trebuie sa ne faca sa ne simtim impliniti parca totusi lipseste ceva. Oare ce anume?
Fericirea are chipul lui Cristos. Poate unii il considera important doar atunci cand sunt la biserica sau atunci cand mai fac o rugaciune pentru o nota mai buna sau pentru ajutor in nu stiu ce problema. Insa lucrurile nu stau chiar asa. Prezenta lui Isus in viata noastra, primirea lui in trupul nostru, ca si hrana a sufletului aduce fericirea pe care toti o cauta, dar pe care nu o gasesc. De ce? Pentru ca El e fericirea vesnica, e viata vesnica, e vesnicia vesnica.

Prietenia

Prietenii pot fi considerati cea de-a doua familie. De ce? Pentru ca ei ar trebui sa te sprijine, sa iti dea sfaturi, sa te indrume spre ceea ce iti place sa faci cu adevarat, insa tu nu ai bagat de seama. Ei ar trebuie sa rada si sa planga odata cu tine. Dar oare asa sunt toti? Eu personal nu prea cred. Unii sunt prieteni doar cu numele, pentru ca nu iti vor binele, doar te fac pe tine sa crezi acest lucru.
Daca se intampla sa ai astfel de "prieteni" ce faci? Simplu. Le spui pa, pa. Da, stiu suna un pic ciudat, dar spune si tu, nu e mai bine sa ii alungi din viata ta decat sa ai de suferit din cauza lor? Eu asa consider ca e mai bine. Bine, poate nu ii scoti definitiv din viata ta, dar poti foarte bine sa ii eviti si sa te rezumi doar la un simplu Buna!.

Poti sa faci orice

Poti sa tipi, sa urli, dar daca nimeni nu vrea sa te auda ce rost mai are? Mai bine taci si plangi, poate cineva te va intreba de ce o faci, sau poate toti vor trece fara sa te bage in seama. Daca plangi lacrimile iti vor spala ranile, insa cuvintele aruncate la suparare accentueaza ranile tale si pot provoca rani celor din jurul tau. Cuvintele nu trebuiesc irosite, chiar daca e greu sa te abti din tipat si ti se pare ca tacerea e cel mai mare criminal, lucrurule nu stau chiar asa.