Cine e perfect?

Nu sunt perfecta, nu o sa fiu niciodata perfecta. Mereu voi strica lucrurile atunci cand ele merg bine. Voi fi de multe ori cauza lucrurilor, sperantelor, viselor, sentimentelor care se distrug. Asa sunt eu. De mica mi-am dorit una, alta, insa de fiecare data, fara sa depinda de mine lucrurile nu au mers conform planurilor. Dar nu m-am oprit. Am visat mereu, am avut si inca am planuri mari cu viata mea, cu sentimentele mele, cu tot ceea ce imi apartine. Am inceput sa fac blogul acesta, nu postez cine stie ce, dar incerec sa dau tot ce pot pentru a duce mai departe ceea ce am inceput. Poate am mici greseli in ceea ce scriu, in modul cum scriu, insa nu pot sa ma opresc, fac greseli si trec peste. Aici totul e foarte usor in comparatie cu viata reala. Aici scriu si sterg de cate ori vreau, corectez, modific, las totul balta, insa cu viata nu e asa.  Si cel mai rau e atunci cand gresesti fata de cea mai scumpa persoana care te face sa zbori de fericire. Cand ai spus un cuvant, fara sa te gandesti la acea persoana, totul poate deveni cel mai rau lucru pe care esti nevoit sa-l repari. Sa stai ore si sa te gandesti cum sa impaci acea persoana draga. Iar cand iti amintesti ca ti-a aratat de atatea ori ca lucrurile astea il supara, dar tu inconstient le-ai facut, cand te gandesti ca poti evita toate astea iti vine sa faci orice doar sa uiti, sau sa-l faci pe el sa uite, E asa de greu uneori.
Parerile de rau poate nu ajuta la nimic, nici miile de scuze, nici mesajele frumoase. Doar cand o persoana dintre cele mai dragi te supara, Stiu. Insa o sa o fac iara, pentru a nu stiu cata oara, mai cer o sansa, acum am inteles. Am inteles ceea ce trebuia sa inteleg de mult. Nu poti supara o persoana la infinit.
Tu poti sa imi mai dai o sansa? Mai pot spera sa imi accepti scuzele?

Sa calatoresti singur sau nu?

Am auzit multe persoane care spuneau că cel mai frumos e să călătoreşti cu prietenii. Distracţia fiind mai mare atunci când ai lângă tine persoane dragi cu care poţi vorbi, cânta, face ceea ce îti place cu adevărat.

Sunt, desigur, şi persoane care afirmă faptul că e mai bine să călătoreşti singur. Poţi admira peisajele, poţi să zăboveşti oricât, oriunde, fără să stai şi să te gândeşti la dorinţele altora.

Personal, consider că e mult mai bine să mergi cu prietenii. Dacă îţi sunt adevăraţi prieteni vor accepta să mai întârziaţi o oră, două pentru ca tu să poti sa vezi tot ceea ce îţi doreşti. Acesta e doar unul din avantaje pe lângă multe altele. Călătoriile sunt mai frumoase cu un foc de tabăra, câteva cântece, povestiri, bancuri, toate aducând fericire pe chipul poate tânăr, dar îmbătrânit de griji.

Mi se pare aiurea să călătoreşti singur, mai ales dacă pleci pentru mai multe zile şi vrei să scapi de nişte griji. Cred ca ţi-ai face mai mult rău. Stând singur, tăcut, nu faci decât să laşi gândurile negre să îţi invadeze mintea, iar atunci toată relaxarea dispare.

Nu spun şi nu o să spun vreodată că nu e bine să mergi pentru o zi singur, undeva departe, însă trebuie să ştii foarte bine cum să îţi organizezi timpul.

Eu văd idealul în călătorii, mergând cu unul-doi dintre cei mai buni prieteni, cu care să poţi vorbi despre orice, desigur, dacă vrei să te distrezi şi să te relaxezi în acelaşi timp.

"O călătorie se măsoară mai degrabă în prieteni, decât in mile." Tim Chaill

Fara titlu

Sa speri si sa ai incredere in omul pe care il iubesti e tot ce poti face mai nobil.

De ce?

De ce ati ales cu totii sa plecati din viata mea? De ce atunci cand nu ati mai avut nevoie de mine ati ales sa ma scoateti din viata voastra? Cu ce v-am gresit incat a fost nevoie de o astefel de pedeapsa? De ce taceti si nu spuneti nimic? De ce nu ati spus de la inceput ca se va ajunge aici? De ce m-ati lasat sa imi fac sperante? De ce m-ati lasat sa ma indragostesc de fiecare dintre voi pe rand, apoi mi-ati dat cu sutul si m-ati desconsiderat?
E doar vina mea, vina mea pentru ca nu am fost ce ati fost voi, pentru ca nu am vrut sa ma schimb. Si nu o sa ma schimb, indiferent de ce isi vor dorii altii eu o sa raman asa cum vreau eu. Nu ma schimb dupa cum bate vantu, nu sunt nici semafor sa ma schimb la fiecare minut. Eu sunt soare, apar in fiecare zi dar sunt mereu la fel.
Cei care nu ma inteleg, sa nu ma inteleaga, trebuie sa vrei ca sa ma intelegi, eu sunt la dispozitia oricui, oricand pentru explicatii.
Nu imi e frica sa imi dau cu parerea, doar ca nu imi place sa o fac in pubilc pentru ca atunci voi fi singura contra a multi altii. Cu siguranta nu sunt singura care are altfel de pareri doar ca majoritatea joaca teatru, vor sa fie apreciati de "cei mari", toate astea datorate faptului ca ei vor o fericire de o viata, nu o fericire vesnica.
Si acum revin la voi, cei care m-ati facut sa incep cu mii de semne de intrebare, tot cu o intrebare: Eu cand voi afla raspunsul la toate aceste intrebari?
Cei care se simt, sa isi faca curaj, sa lase orgoliul si sa imi raspunda, oricand, m-am saturat sa ma multumeac cu putin si sa iert ce nu trebuie, vreau totul, acum vreau raspunsul la toate intrebarile care ma macina, vreau ca voi sa ma ajutati, macar atat.