Nu sunt perfecta, nu o sa fiu niciodata perfecta. Mereu voi strica lucrurile atunci cand ele merg bine. Voi fi de multe ori cauza lucrurilor, sperantelor, viselor, sentimentelor care se distrug. Asa sunt eu. De mica mi-am dorit una, alta, insa de fiecare data, fara sa depinda de mine lucrurile nu au mers conform planurilor. Dar nu m-am oprit. Am visat mereu, am avut si inca am planuri mari cu viata mea, cu sentimentele mele, cu tot ceea ce imi apartine. Am inceput sa fac blogul acesta, nu postez cine stie ce, dar incerec sa dau tot ce pot pentru a duce mai departe ceea ce am inceput. Poate am mici greseli in ceea ce scriu, in modul cum scriu, insa nu pot sa ma opresc, fac greseli si trec peste. Aici totul e foarte usor in comparatie cu viata reala. Aici scriu si sterg de cate ori vreau, corectez, modific, las totul balta, insa cu viata nu e asa. Si cel mai rau e atunci cand gresesti fata de cea mai scumpa persoana care te face sa zbori de fericire. Cand ai spus un cuvant, fara sa te gandesti la acea persoana, totul poate deveni cel mai rau lucru pe care esti nevoit sa-l repari. Sa stai ore si sa te gandesti cum sa impaci acea persoana draga. Iar cand iti amintesti ca ti-a aratat de atatea ori ca lucrurile astea il supara, dar tu inconstient le-ai facut, cand te gandesti ca poti evita toate astea iti vine sa faci orice doar sa uiti, sau sa-l faci pe el sa uite, E asa de greu uneori.
Parerile de rau poate nu ajuta la nimic, nici miile de scuze, nici mesajele frumoase. Doar cand o persoana dintre cele mai dragi te supara, Stiu. Insa o sa o fac iara, pentru a nu stiu cata oara, mai cer o sansa, acum am inteles. Am inteles ceea ce trebuia sa inteleg de mult. Nu poti supara o persoana la infinit.
Tu poti sa imi mai dai o sansa? Mai pot spera sa imi accepti scuzele?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu