Am desenat...

Am desenat pe cerul libertatii noatre tot ce a fost mai frumos. Am desenat zile si nopti intregi prin vise. Mereu cu gandul la tine si la ceea ce poate candva va fi cu noi. M-am gandit la un viitor printre stele, tu soarele, eu luna, iar stelele copii nostrii.
Am calatorit cu gandul si am indeplinit mii de vise printr-un desen. Am cautat cel mai frumos zambet de pe intreg pamantul. Ah! Ce greu mi-a fost sa il gasesc! Am gasit multi oameni fericiti pentru ca aveau bani si avere, insa niciunul nu era fericit ca are o familie si o masa la care sa manance. Am gasit fericire doar materiala, dar lipsea cu desavarsire fericirea interioara.
Dupa lungi cautari si nopti vegheate din luna alba si stelele mii am zarit
ceva. La inceput am crezut ca am vedenii, nu puteam sa concepceea ce vedeam. Pentru mine, care eram in cautarea celui mai frumos si sincer zambet, totul mi se parea un vis. Dar ce vis? Eu eram luna care pazea chipul unei persoane, deci ceea ce era in fata mea era i persoana. Si-am ajus in fata ei, cu teama si curiozitate. Dar cum sa stau in fata ei? Era un mic ingeras ce zambea la stele si se gandea la frunusetea ce il inconjoara.
Nu avea o casa, pamantul uscat ii era pat, iar cerul acoperis. Nu a mancat niciodata la o masa. Insa are o inima mare, plina de iubire si fericire. Mi-a spus ca el e cel mai fericit copil, pentru ca a fost la un pas sa moara in ultimul razboi, insa cineva la salvat. Ii e foame si ii e dor de parintii si fratiorii lui, insa pe chip are un zambet mare, frumos si sincer. Ca toti copiii are si el un vis, sa ajunga mare si sa ii ajute si pe alti copiii sa fie fericiti.
Am desenat amandoi pe nisipul inca cald aminitri si visuri. Ne-am jucat toata noaptea. El mic, eu mare, el inger, eu om, amandoi am invatat fericirea.