Am desenat...

Am desenat pe cerul libertatii noatre tot ce a fost mai frumos. Am desenat zile si nopti intregi prin vise. Mereu cu gandul la tine si la ceea ce poate candva va fi cu noi. M-am gandit la un viitor printre stele, tu soarele, eu luna, iar stelele copii nostrii.
Am calatorit cu gandul si am indeplinit mii de vise printr-un desen. Am cautat cel mai frumos zambet de pe intreg pamantul. Ah! Ce greu mi-a fost sa il gasesc! Am gasit multi oameni fericiti pentru ca aveau bani si avere, insa niciunul nu era fericit ca are o familie si o masa la care sa manance. Am gasit fericire doar materiala, dar lipsea cu desavarsire fericirea interioara.
Dupa lungi cautari si nopti vegheate din luna alba si stelele mii am zarit
ceva. La inceput am crezut ca am vedenii, nu puteam sa concepceea ce vedeam. Pentru mine, care eram in cautarea celui mai frumos si sincer zambet, totul mi se parea un vis. Dar ce vis? Eu eram luna care pazea chipul unei persoane, deci ceea ce era in fata mea era i persoana. Si-am ajus in fata ei, cu teama si curiozitate. Dar cum sa stau in fata ei? Era un mic ingeras ce zambea la stele si se gandea la frunusetea ce il inconjoara.
Nu avea o casa, pamantul uscat ii era pat, iar cerul acoperis. Nu a mancat niciodata la o masa. Insa are o inima mare, plina de iubire si fericire. Mi-a spus ca el e cel mai fericit copil, pentru ca a fost la un pas sa moara in ultimul razboi, insa cineva la salvat. Ii e foame si ii e dor de parintii si fratiorii lui, insa pe chip are un zambet mare, frumos si sincer. Ca toti copiii are si el un vis, sa ajunga mare si sa ii ajute si pe alti copiii sa fie fericiti.
Am desenat amandoi pe nisipul inca cald aminitri si visuri. Ne-am jucat toata noaptea. El mic, eu mare, el inger, eu om, amandoi am invatat fericirea.

August

Soarele lunii august imi incanta inima. Caldura si ploile de vara, cu tunete si fulgere care parca sunt desprinse din filmele de groaza, fac ca din aceasta a opta luna a anului sa fie mai speciala decat celelalte.
Soarele este primul punct de reper daca dorim sa descriem aceasta luna, august. El e o pata de culoare pe imensul cer albastru fara de urme de nori.
Pentru o descriere mai amanuntita ar trebui sa punem accentul si pe lanurile de grau, galbene, alaturi de pamantul uscat care cere mereu apa, praful si arsita, toate acestea aduce ceva special in inima fiecarei persoane care locuieste pe acest pamant.
August este

Ai grija cu timpul

Aerul pe care il respiri atunci cand esti impreuna cu familia, cu cei dragi tie, e cu totul special.
Dumnezeu mi-a dat norocul sa am o familie care sa fie alaturi de mine, in toate clipele. Ma simt norocoasa.
Nu stiu cum e la voi, insa eu sunt incantata de clipele petrecute cu familia mea, pentru ca mereu ele pot fi ultimele clipe.
Ar trebui cu totii sa traim clipele alaturi cu cei dragi nou ca si cum ar fi ultimele deoarece niciodata nu e prea devreme si niciodata nu e prea tarziu.
Fiecare clipa e pretioasa, fa-o sa semnifice ceva.

Sa fim buni mereu!

Si ma apuca uneori un chef nebun de scris, poate aiurea, fara sensa, insa asta e un lucru minunat.
In tot cuprinsul meu, in tot sufletul meu, ceva, ce inca nu e descoperit, ravneste, vrea sa iasa la suprafata, sa fie tot ceea ce am avut nevoie vreodata in asta lume.
In lumea asta mare, parca nici infinitul nu mai e infinit, caci o infinitate poate sa fie mai mare decat o alta infinitate. Deci orice in asta lune plina de mistere, de oameni rai, de oamnei buni, de pace si dr razboi, poate avea cu totul alt inteles pentru fiecare.
In aceste vremuri se poate petrece orice. Fiecare poate face ceea ce ii trece prin cap sau viseaza noaptea. Bine ar fi insa daca omul ar avea doar dorinte bune, insa adevarul e ca omul face mai mult lucruri rele.
Cand ma gandesc ca si eu si cei apropiati mie putem transforma lucrurile bune in lucruri rele, ma cuprind fiori de groaza. Uneori e greu, ce-i drept sa faci doar bine, insa nu imposibil pentru ca noi suntem sub legea lui Dumnezeu. Respectand legea Sa automat facem bine. Dar ce pacat! Ce pacat ca unii nu se multumesc cu putin si se pierd. Entuziasmul pe care il au la inceput se pierde cu timpul. Vor sa fie pe loc recompensati cu binele facut. Vor mereu din ce in ce mai mult. Incep mai apoi sa uite. Sa uite de Dumnezeu, de prieteni, de familie. Ce durere e mai mare decat cea care se simte cand cineva uita de cei care au avut grija de el o viata?
Multi se bucura si se considera exceptionali daca dau bani in stanga si in dreapta pentru cei nevoiasi, laudandu-se peste tot ca fac fapte bune. Ce rost are aceasta lauda de sine? Ce rost are daca dupa o astfel de fapta buna ne certam cu vecinii, reprosandu-le ca ei nu au dar noi avem? De ce cei ce nu au situatie financiara buna nu cauta sa fie pace? De ce atatea certuri de la avere?
Traim intr-o lume in care vrem sa avem de toate, sa avem bani, palate, masini, etc. Dar la ce ne folosesc toatr astea daca noi ne uram si nu suportam pe nimeni?
De ce alungam fericirea? De ce suntem bucurosi si buni cu cei ca noi insa pe cei bolnavi, de alta rasa sau religie ii indepartam? De ce facem lucrurile fara sa ne gandim o secunda daca sunt bube sau rele?
Cu siguranta multi spun ca ei nu fac asa ceva, dar fac, fara bagare de seama. Cu sau fara voia noastra cu totii uitam, ne laudam, uram, vrem avere si uitam sa fim fericiti. Fericirea nu costa, hai sa impartim dragoste peste tot ca sa fim fericiti. Daca nu stiai, E GRATIS!!
https://youtu.be/v6RN81qav8g

Cine e perfect?

Nu sunt perfecta, nu o sa fiu niciodata perfecta. Mereu voi strica lucrurile atunci cand ele merg bine. Voi fi de multe ori cauza lucrurilor, sperantelor, viselor, sentimentelor care se distrug. Asa sunt eu. De mica mi-am dorit una, alta, insa de fiecare data, fara sa depinda de mine lucrurile nu au mers conform planurilor. Dar nu m-am oprit. Am visat mereu, am avut si inca am planuri mari cu viata mea, cu sentimentele mele, cu tot ceea ce imi apartine. Am inceput sa fac blogul acesta, nu postez cine stie ce, dar incerec sa dau tot ce pot pentru a duce mai departe ceea ce am inceput. Poate am mici greseli in ceea ce scriu, in modul cum scriu, insa nu pot sa ma opresc, fac greseli si trec peste. Aici totul e foarte usor in comparatie cu viata reala. Aici scriu si sterg de cate ori vreau, corectez, modific, las totul balta, insa cu viata nu e asa.  Si cel mai rau e atunci cand gresesti fata de cea mai scumpa persoana care te face sa zbori de fericire. Cand ai spus un cuvant, fara sa te gandesti la acea persoana, totul poate deveni cel mai rau lucru pe care esti nevoit sa-l repari. Sa stai ore si sa te gandesti cum sa impaci acea persoana draga. Iar cand iti amintesti ca ti-a aratat de atatea ori ca lucrurile astea il supara, dar tu inconstient le-ai facut, cand te gandesti ca poti evita toate astea iti vine sa faci orice doar sa uiti, sau sa-l faci pe el sa uite, E asa de greu uneori.
Parerile de rau poate nu ajuta la nimic, nici miile de scuze, nici mesajele frumoase. Doar cand o persoana dintre cele mai dragi te supara, Stiu. Insa o sa o fac iara, pentru a nu stiu cata oara, mai cer o sansa, acum am inteles. Am inteles ceea ce trebuia sa inteleg de mult. Nu poti supara o persoana la infinit.
Tu poti sa imi mai dai o sansa? Mai pot spera sa imi accepti scuzele?

Sa calatoresti singur sau nu?

Am auzit multe persoane care spuneau că cel mai frumos e să călătoreşti cu prietenii. Distracţia fiind mai mare atunci când ai lângă tine persoane dragi cu care poţi vorbi, cânta, face ceea ce îti place cu adevărat.

Sunt, desigur, şi persoane care afirmă faptul că e mai bine să călătoreşti singur. Poţi admira peisajele, poţi să zăboveşti oricât, oriunde, fără să stai şi să te gândeşti la dorinţele altora.

Personal, consider că e mult mai bine să mergi cu prietenii. Dacă îţi sunt adevăraţi prieteni vor accepta să mai întârziaţi o oră, două pentru ca tu să poti sa vezi tot ceea ce îţi doreşti. Acesta e doar unul din avantaje pe lângă multe altele. Călătoriile sunt mai frumoase cu un foc de tabăra, câteva cântece, povestiri, bancuri, toate aducând fericire pe chipul poate tânăr, dar îmbătrânit de griji.

Mi se pare aiurea să călătoreşti singur, mai ales dacă pleci pentru mai multe zile şi vrei să scapi de nişte griji. Cred ca ţi-ai face mai mult rău. Stând singur, tăcut, nu faci decât să laşi gândurile negre să îţi invadeze mintea, iar atunci toată relaxarea dispare.

Nu spun şi nu o să spun vreodată că nu e bine să mergi pentru o zi singur, undeva departe, însă trebuie să ştii foarte bine cum să îţi organizezi timpul.

Eu văd idealul în călătorii, mergând cu unul-doi dintre cei mai buni prieteni, cu care să poţi vorbi despre orice, desigur, dacă vrei să te distrezi şi să te relaxezi în acelaşi timp.

"O călătorie se măsoară mai degrabă în prieteni, decât in mile." Tim Chaill

Fara titlu

Sa speri si sa ai incredere in omul pe care il iubesti e tot ce poti face mai nobil.