Fa ceva, te rog!

Uitandu-te pe geamul ce face ca in camera sa iti patrunda lumina calda, uneori prea calda a soarelui, poti vedea tot ce nu ai vazut vreodata. O alta lume, o lume plina de mister care poate sa-ti trezeasca in tine bucuria pe care o aveai atunci cand erai copil si primeai un cadou de ziua ta sau absolut orice te facea fericit in acea perioada minunata a vietii tale.
Aminteste-ti, te rog de orele pe care le petreceai cu prietenii. Nu aveai nici casa, nici masa, pe strazi era totul, dar erai fericit. Mai stii boacanele pe care le faceai? Teama pe care o aveai sa nu te bata mama sau tata? Fugeai, radeai, te distrai, erai fericit. Era o adevarata poveste, simpa, dar cu totul minunata.Tot ce traiai putea fi scris intr-o carte, cu sute de pagini comune cu ale prietenilor tai.
Dar acum? Cand ai ras ultima data fara sa fie vorba de o gluma seaca neinteleasa? Ce faci toata ziua?Te trezesti, mergi la munca, pardon la job, apoi vii acasa, mananci si somn. Daca ai copii poate te mai uiti la ei, ii mai intrebi una alta. Dar te-ai gandit vreodata ca ei nu vor avea niciodata copilaria ta? Te-ai gandit ca ei inafara de telefoanele de ultima generatie nu stiu cum e viata? Poate cei de la sat mai au o sansa, dar ceilalti de la oras, cu ei ce se va alege? Daca tu nu te impui, daca tu stai nepasator fata de copii tai atunci cine o sa ii indrume? Cine le va arata adevarata copilarie?
Nu uita tu ai fost, esti si vei fi mereu seful copiilor tai, nu invers, niciodata nu va fi invers.
Schimbai acum cat nu e prea tarziu, dar incepe mai intai cu tine.

Acasa

Oare ce inseamna pentru oameni acasa?
Acasa, pentru mine e locul unde toate se unesc in aceasi loc. Unde caldura sufleteasca, cea trupeasca, iubirea, simplitatea, eleganta, toate sunt in acelasi loc.

Drumul spre Brasov

Un scurt drum catre Brasov. Ceea ce este aici nu se poate descrie in cuvinte, totul e absolut...magnific. Casele care iti amintesc de secolele trecute, cu acoperisul de tigla si cu textura aceea de vechime a caselor, fara renovarile moderne, aduc aminte de lumea antica.
Oprirea in Cetatea Brasov aduce si mai multa surprindere. Toate cladirile din caramida netencuita, cu acoperisul specific, unite, cu stradutele unde gasesti peste tot magazine cu tot felul de suveniruri.
Copacii, zona impadurita unde ramai efectiv fara semnal la telefon, unde pari cu totul pierdut de lume, este un alt lucru care aduce un aer mult mai magnific, mai de poveste acestei zone.
Revenind la aspectul cladirilor, mult, chiar foarte mult, m-a uimit simplitate bisericilor, probabil romano-catolice. Nu au ceva impunator, aurit, ceva care sa evidentieze faptul ca e un loc al intalnirii cu Dumnezeu.
Inca 100 de km pana la destinatie...Brasov. Totul e camp, in fata se vede turnul unei biserici si cateva case. Restul e camp, iar in zare munti si copaci, la stanga si la dreapta.
Am trecut de sat, iar acum este pustietate.

Maramures

Maramuresul este o regiune din Romania, aflata in partea de nord a tarii. An de an aceasta atragand mii de turisti care sunt incantati si fascinati de traditiile pe care inca le mai pastreaza cu sfintenie, dar si datorita peisajelor care parca sunt desprinse din povesti.
Maramuresenii poarta cu mandirie portul traditional, astfel incat in fiecare duminica daca ai ocazia sa treci pe la o biserica ai posibilitatea sa vezi o multime de oameni de la copii de cateva luni la oameni in varsta imbracati aproape la fel, cu acele baticuri rosii, fuste negre cu multe flori si nelipsitele opinci.
Daca ai ocazia sa treci prin Maramures vei avea frumoasa surpriza de a vedea in copacii de la poarta oale. Da, nu am gresit, la casele unde sunt fete nemaritate se pun oale in copacii, pentru ca tinerii sa stie unde sunt fete care asteapta sa fie petite.
In Maramures simti cu adevarat ca esti roman, esti cu adevarat mandru de tara ta.
De fiecare data cand merg in aceasta minunata regiune imi iau portia de aer proaspat si de liniste. E de-a dreptul minunat.

Imi e dor!

Imi e dor de tine. Vreau sa te stang in brate. Sa iti spun te iubesc, doar atat. Si imi e dor atat de mult de tine, de fiinta ta. Ma ucid clipele pe care le petrec singura asteptand un mesaj, ma multumesc doar cu atat. Un Buna! Ce faci? pentru mine face cat o mie de cuvinte. Cand vad ca ma suni, inima imi bate enorm de tare. Ma doare ca nu pot sa te vad si  sa te aud atunci cand vreau eu. Dar incerc sa ma obisnuiesc, de patru luni incerc sa ma obisnuiesc cu toate astea, dar nu pot, nu reusesc. Imi pare atat de rau ca nu ne-am intalnit cand am avut posibilitatea, e doar vina mea. Tu nu ai nicio vina, de aceea te rog sa ma ierti. Sa imi ierti toate greselile, dragul meu. Numar zilele care mai sunt pana te voi vedea, dar imi e frica de ziua cea mare. Mie frica ca nu o sa iti pot spune exact ceea ce reprezinti tu pentru mine.
Acum, vreau sa iti spun ca iti voi spune mereu te iubesc, scumpul meu, pentru ca tu nu esti iubitul meu, esti prietenul pe care l-am cautat toata viata, prietenul care stie sa ma asculte, care imi e mai mult decat un frate.
Te iubesc!

Ce fiinta esti?

Sa pleci calator in lume, ducand cu tine povara anilor grei ce ti s-au scurs deja pe umeri. Sa vezi lumea cu partea sa rea. Sa mori printre straini, ducand cu tine dorul faniliei si al peraoanelor dragi pe care fara sa vrei ai ajuns sa le iubesti. Cum ai putea muri pe un pamant strain de tine, care te vede pentru intaia oara? Nu te poti gandi oare la parintii lasati acasa, care acum probabil plang gandindu-se ca fiul lor e disparut printre atatia straini? Cum poti sa spui ca nimanui nu-i pasa de tine cand exista Dumnezeu care e sus si te priveste in fiecare clipa? Cum poti nega fericirea? Ce om poti fi? Cum poti sa faci toate astea? Dar le faci. Mai greu sau mai usor tot ce a fost in viata ta tu ai distrus. Ai creat intre tine si cer o prapastie care are inaltimi uriase. Cine oare te poate aduce pe tine ,suflet pierdut, cu picioarele pe pamant? Cine poate sa-ti demoleasca arsita infernala de a ucude totul? Sau mai bine te-as intreba "Cine esti? Ce vrei de la lumea asta frumoasa?" Iti spun eu cine esti, esti duhul urii, esti o fiinta lasa care se razbuna pentru ca nu are putere sa le demonstreze tuturor talentul. Ti-ai transformat talentul intr-o crima, apoi in alta. Poate nu ai luat vieti omenesti, dar ai luat suflete, sulfetele iubitilor tai. Ar trebui sa-ti fie rusine sa ma existi, ar trebui sa-ti iei propriul suflet. Sa fii propriul tau criminal.

Ploaia, uneori e miracol!

Ploaia uneori e facatoare de bine, fiecare picatura ce cade din norii negri ce se lasa deaspura satelor, aduce cu ea belsug. Cei mai norocosi au parte de ploaie chiar si in ziua nuntii, zi in care vad frumusetea si romantismul pe care ploaia il poarta cu sine.
In zilele ploioase, lumea spune ca s-a saturat de atata ploaue, chiar daca ultima data cand a plouat a fost cu lunii de zile in urma. Atunci cand e soare, arsita si seceta, lumea se roaga sa primeasca macar cateva picaturi de ploaie pentru a avea recoltele imbelsugate.
Ploaia aduce cu sine beneficii, atunci cand e asteptata, dar si pagube atunci cand ploua fara incetare.