Drumul spre Brasov

Un scurt drum catre Brasov. Ceea ce este aici nu se poate descrie in cuvinte, totul e absolut...magnific. Casele care iti amintesc de secolele trecute, cu acoperisul de tigla si cu textura aceea de vechime a caselor, fara renovarile moderne, aduc aminte de lumea antica.
Oprirea in Cetatea Brasov aduce si mai multa surprindere. Toate cladirile din caramida netencuita, cu acoperisul specific, unite, cu stradutele unde gasesti peste tot magazine cu tot felul de suveniruri.
Copacii, zona impadurita unde ramai efectiv fara semnal la telefon, unde pari cu totul pierdut de lume, este un alt lucru care aduce un aer mult mai magnific, mai de poveste acestei zone.
Revenind la aspectul cladirilor, mult, chiar foarte mult, m-a uimit simplitate bisericilor, probabil romano-catolice. Nu au ceva impunator, aurit, ceva care sa evidentieze faptul ca e un loc al intalnirii cu Dumnezeu.
Inca 100 de km pana la destinatie...Brasov. Totul e camp, in fata se vede turnul unei biserici si cateva case. Restul e camp, iar in zare munti si copaci, la stanga si la dreapta.
Am trecut de sat, iar acum este pustietate.