Sa pleci calator in lume, ducand cu tine povara anilor grei ce ti s-au scurs deja pe umeri. Sa vezi lumea cu partea sa rea. Sa mori printre straini, ducand cu tine dorul faniliei si al peraoanelor dragi pe care fara sa vrei ai ajuns sa le iubesti. Cum ai putea muri pe un pamant strain de tine, care te vede pentru intaia oara? Nu te poti gandi oare la parintii lasati acasa, care acum probabil plang gandindu-se ca fiul lor e disparut printre atatia straini? Cum poti sa spui ca nimanui nu-i pasa de tine cand exista Dumnezeu care e sus si te priveste in fiecare clipa? Cum poti nega fericirea? Ce om poti fi? Cum poti sa faci toate astea? Dar le faci. Mai greu sau mai usor tot ce a fost in viata ta tu ai distrus. Ai creat intre tine si cer o prapastie care are inaltimi uriase. Cine oare te poate aduce pe tine ,suflet pierdut, cu picioarele pe pamant? Cine poate sa-ti demoleasca arsita infernala de a ucude totul? Sau mai bine te-as intreba "Cine esti? Ce vrei de la lumea asta frumoasa?" Iti spun eu cine esti, esti duhul urii, esti o fiinta lasa care se razbuna pentru ca nu are putere sa le demonstreze tuturor talentul. Ti-ai transformat talentul intr-o crima, apoi in alta. Poate nu ai luat vieti omenesti, dar ai luat suflete, sulfetele iubitilor tai. Ar trebui sa-ti fie rusine sa ma existi, ar trebui sa-ti iei propriul suflet. Sa fii propriul tau criminal.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu