Am desenat...

Am desenat pe cerul libertatii noatre tot ce a fost mai frumos. Am desenat zile si nopti intregi prin vise. Mereu cu gandul la tine si la ceea ce poate candva va fi cu noi. M-am gandit la un viitor printre stele, tu soarele, eu luna, iar stelele copii nostrii.
Am calatorit cu gandul si am indeplinit mii de vise printr-un desen. Am cautat cel mai frumos zambet de pe intreg pamantul. Ah! Ce greu mi-a fost sa il gasesc! Am gasit multi oameni fericiti pentru ca aveau bani si avere, insa niciunul nu era fericit ca are o familie si o masa la care sa manance. Am gasit fericire doar materiala, dar lipsea cu desavarsire fericirea interioara.
Dupa lungi cautari si nopti vegheate din luna alba si stelele mii am zarit
ceva. La inceput am crezut ca am vedenii, nu puteam sa concepceea ce vedeam. Pentru mine, care eram in cautarea celui mai frumos si sincer zambet, totul mi se parea un vis. Dar ce vis? Eu eram luna care pazea chipul unei persoane, deci ceea ce era in fata mea era i persoana. Si-am ajus in fata ei, cu teama si curiozitate. Dar cum sa stau in fata ei? Era un mic ingeras ce zambea la stele si se gandea la frunusetea ce il inconjoara.
Nu avea o casa, pamantul uscat ii era pat, iar cerul acoperis. Nu a mancat niciodata la o masa. Insa are o inima mare, plina de iubire si fericire. Mi-a spus ca el e cel mai fericit copil, pentru ca a fost la un pas sa moara in ultimul razboi, insa cineva la salvat. Ii e foame si ii e dor de parintii si fratiorii lui, insa pe chip are un zambet mare, frumos si sincer. Ca toti copiii are si el un vis, sa ajunga mare si sa ii ajute si pe alti copiii sa fie fericiti.
Am desenat amandoi pe nisipul inca cald aminitri si visuri. Ne-am jucat toata noaptea. El mic, eu mare, el inger, eu om, amandoi am invatat fericirea.

August

Soarele lunii august imi incanta inima. Caldura si ploile de vara, cu tunete si fulgere care parca sunt desprinse din filmele de groaza, fac ca din aceasta a opta luna a anului sa fie mai speciala decat celelalte.
Soarele este primul punct de reper daca dorim sa descriem aceasta luna, august. El e o pata de culoare pe imensul cer albastru fara de urme de nori.
Pentru o descriere mai amanuntita ar trebui sa punem accentul si pe lanurile de grau, galbene, alaturi de pamantul uscat care cere mereu apa, praful si arsita, toate acestea aduce ceva special in inima fiecarei persoane care locuieste pe acest pamant.
August este

Ai grija cu timpul

Aerul pe care il respiri atunci cand esti impreuna cu familia, cu cei dragi tie, e cu totul special.
Dumnezeu mi-a dat norocul sa am o familie care sa fie alaturi de mine, in toate clipele. Ma simt norocoasa.
Nu stiu cum e la voi, insa eu sunt incantata de clipele petrecute cu familia mea, pentru ca mereu ele pot fi ultimele clipe.
Ar trebui cu totii sa traim clipele alaturi cu cei dragi nou ca si cum ar fi ultimele deoarece niciodata nu e prea devreme si niciodata nu e prea tarziu.
Fiecare clipa e pretioasa, fa-o sa semnifice ceva.

Sa fim buni mereu!

Si ma apuca uneori un chef nebun de scris, poate aiurea, fara sensa, insa asta e un lucru minunat.
In tot cuprinsul meu, in tot sufletul meu, ceva, ce inca nu e descoperit, ravneste, vrea sa iasa la suprafata, sa fie tot ceea ce am avut nevoie vreodata in asta lume.
In lumea asta mare, parca nici infinitul nu mai e infinit, caci o infinitate poate sa fie mai mare decat o alta infinitate. Deci orice in asta lune plina de mistere, de oameni rai, de oamnei buni, de pace si dr razboi, poate avea cu totul alt inteles pentru fiecare.
In aceste vremuri se poate petrece orice. Fiecare poate face ceea ce ii trece prin cap sau viseaza noaptea. Bine ar fi insa daca omul ar avea doar dorinte bune, insa adevarul e ca omul face mai mult lucruri rele.
Cand ma gandesc ca si eu si cei apropiati mie putem transforma lucrurile bune in lucruri rele, ma cuprind fiori de groaza. Uneori e greu, ce-i drept sa faci doar bine, insa nu imposibil pentru ca noi suntem sub legea lui Dumnezeu. Respectand legea Sa automat facem bine. Dar ce pacat! Ce pacat ca unii nu se multumesc cu putin si se pierd. Entuziasmul pe care il au la inceput se pierde cu timpul. Vor sa fie pe loc recompensati cu binele facut. Vor mereu din ce in ce mai mult. Incep mai apoi sa uite. Sa uite de Dumnezeu, de prieteni, de familie. Ce durere e mai mare decat cea care se simte cand cineva uita de cei care au avut grija de el o viata?
Multi se bucura si se considera exceptionali daca dau bani in stanga si in dreapta pentru cei nevoiasi, laudandu-se peste tot ca fac fapte bune. Ce rost are aceasta lauda de sine? Ce rost are daca dupa o astfel de fapta buna ne certam cu vecinii, reprosandu-le ca ei nu au dar noi avem? De ce cei ce nu au situatie financiara buna nu cauta sa fie pace? De ce atatea certuri de la avere?
Traim intr-o lume in care vrem sa avem de toate, sa avem bani, palate, masini, etc. Dar la ce ne folosesc toatr astea daca noi ne uram si nu suportam pe nimeni?
De ce alungam fericirea? De ce suntem bucurosi si buni cu cei ca noi insa pe cei bolnavi, de alta rasa sau religie ii indepartam? De ce facem lucrurile fara sa ne gandim o secunda daca sunt bube sau rele?
Cu siguranta multi spun ca ei nu fac asa ceva, dar fac, fara bagare de seama. Cu sau fara voia noastra cu totii uitam, ne laudam, uram, vrem avere si uitam sa fim fericiti. Fericirea nu costa, hai sa impartim dragoste peste tot ca sa fim fericiti. Daca nu stiai, E GRATIS!!
https://youtu.be/v6RN81qav8g

Cine e perfect?

Nu sunt perfecta, nu o sa fiu niciodata perfecta. Mereu voi strica lucrurile atunci cand ele merg bine. Voi fi de multe ori cauza lucrurilor, sperantelor, viselor, sentimentelor care se distrug. Asa sunt eu. De mica mi-am dorit una, alta, insa de fiecare data, fara sa depinda de mine lucrurile nu au mers conform planurilor. Dar nu m-am oprit. Am visat mereu, am avut si inca am planuri mari cu viata mea, cu sentimentele mele, cu tot ceea ce imi apartine. Am inceput sa fac blogul acesta, nu postez cine stie ce, dar incerec sa dau tot ce pot pentru a duce mai departe ceea ce am inceput. Poate am mici greseli in ceea ce scriu, in modul cum scriu, insa nu pot sa ma opresc, fac greseli si trec peste. Aici totul e foarte usor in comparatie cu viata reala. Aici scriu si sterg de cate ori vreau, corectez, modific, las totul balta, insa cu viata nu e asa.  Si cel mai rau e atunci cand gresesti fata de cea mai scumpa persoana care te face sa zbori de fericire. Cand ai spus un cuvant, fara sa te gandesti la acea persoana, totul poate deveni cel mai rau lucru pe care esti nevoit sa-l repari. Sa stai ore si sa te gandesti cum sa impaci acea persoana draga. Iar cand iti amintesti ca ti-a aratat de atatea ori ca lucrurile astea il supara, dar tu inconstient le-ai facut, cand te gandesti ca poti evita toate astea iti vine sa faci orice doar sa uiti, sau sa-l faci pe el sa uite, E asa de greu uneori.
Parerile de rau poate nu ajuta la nimic, nici miile de scuze, nici mesajele frumoase. Doar cand o persoana dintre cele mai dragi te supara, Stiu. Insa o sa o fac iara, pentru a nu stiu cata oara, mai cer o sansa, acum am inteles. Am inteles ceea ce trebuia sa inteleg de mult. Nu poti supara o persoana la infinit.
Tu poti sa imi mai dai o sansa? Mai pot spera sa imi accepti scuzele?

Sa calatoresti singur sau nu?

Am auzit multe persoane care spuneau că cel mai frumos e să călătoreşti cu prietenii. Distracţia fiind mai mare atunci când ai lângă tine persoane dragi cu care poţi vorbi, cânta, face ceea ce îti place cu adevărat.

Sunt, desigur, şi persoane care afirmă faptul că e mai bine să călătoreşti singur. Poţi admira peisajele, poţi să zăboveşti oricât, oriunde, fără să stai şi să te gândeşti la dorinţele altora.

Personal, consider că e mult mai bine să mergi cu prietenii. Dacă îţi sunt adevăraţi prieteni vor accepta să mai întârziaţi o oră, două pentru ca tu să poti sa vezi tot ceea ce îţi doreşti. Acesta e doar unul din avantaje pe lângă multe altele. Călătoriile sunt mai frumoase cu un foc de tabăra, câteva cântece, povestiri, bancuri, toate aducând fericire pe chipul poate tânăr, dar îmbătrânit de griji.

Mi se pare aiurea să călătoreşti singur, mai ales dacă pleci pentru mai multe zile şi vrei să scapi de nişte griji. Cred ca ţi-ai face mai mult rău. Stând singur, tăcut, nu faci decât să laşi gândurile negre să îţi invadeze mintea, iar atunci toată relaxarea dispare.

Nu spun şi nu o să spun vreodată că nu e bine să mergi pentru o zi singur, undeva departe, însă trebuie să ştii foarte bine cum să îţi organizezi timpul.

Eu văd idealul în călătorii, mergând cu unul-doi dintre cei mai buni prieteni, cu care să poţi vorbi despre orice, desigur, dacă vrei să te distrezi şi să te relaxezi în acelaşi timp.

"O călătorie se măsoară mai degrabă în prieteni, decât in mile." Tim Chaill

Fara titlu

Sa speri si sa ai incredere in omul pe care il iubesti e tot ce poti face mai nobil.

De ce?

De ce ati ales cu totii sa plecati din viata mea? De ce atunci cand nu ati mai avut nevoie de mine ati ales sa ma scoateti din viata voastra? Cu ce v-am gresit incat a fost nevoie de o astefel de pedeapsa? De ce taceti si nu spuneti nimic? De ce nu ati spus de la inceput ca se va ajunge aici? De ce m-ati lasat sa imi fac sperante? De ce m-ati lasat sa ma indragostesc de fiecare dintre voi pe rand, apoi mi-ati dat cu sutul si m-ati desconsiderat?
E doar vina mea, vina mea pentru ca nu am fost ce ati fost voi, pentru ca nu am vrut sa ma schimb. Si nu o sa ma schimb, indiferent de ce isi vor dorii altii eu o sa raman asa cum vreau eu. Nu ma schimb dupa cum bate vantu, nu sunt nici semafor sa ma schimb la fiecare minut. Eu sunt soare, apar in fiecare zi dar sunt mereu la fel.
Cei care nu ma inteleg, sa nu ma inteleaga, trebuie sa vrei ca sa ma intelegi, eu sunt la dispozitia oricui, oricand pentru explicatii.
Nu imi e frica sa imi dau cu parerea, doar ca nu imi place sa o fac in pubilc pentru ca atunci voi fi singura contra a multi altii. Cu siguranta nu sunt singura care are altfel de pareri doar ca majoritatea joaca teatru, vor sa fie apreciati de "cei mari", toate astea datorate faptului ca ei vor o fericire de o viata, nu o fericire vesnica.
Si acum revin la voi, cei care m-ati facut sa incep cu mii de semne de intrebare, tot cu o intrebare: Eu cand voi afla raspunsul la toate aceste intrebari?
Cei care se simt, sa isi faca curaj, sa lase orgoliul si sa imi raspunda, oricand, m-am saturat sa ma multumeac cu putin si sa iert ce nu trebuie, vreau totul, acum vreau raspunsul la toate intrebarile care ma macina, vreau ca voi sa ma ajutati, macar atat.

Fa ceva, te rog!

Uitandu-te pe geamul ce face ca in camera sa iti patrunda lumina calda, uneori prea calda a soarelui, poti vedea tot ce nu ai vazut vreodata. O alta lume, o lume plina de mister care poate sa-ti trezeasca in tine bucuria pe care o aveai atunci cand erai copil si primeai un cadou de ziua ta sau absolut orice te facea fericit in acea perioada minunata a vietii tale.
Aminteste-ti, te rog de orele pe care le petreceai cu prietenii. Nu aveai nici casa, nici masa, pe strazi era totul, dar erai fericit. Mai stii boacanele pe care le faceai? Teama pe care o aveai sa nu te bata mama sau tata? Fugeai, radeai, te distrai, erai fericit. Era o adevarata poveste, simpa, dar cu totul minunata.Tot ce traiai putea fi scris intr-o carte, cu sute de pagini comune cu ale prietenilor tai.
Dar acum? Cand ai ras ultima data fara sa fie vorba de o gluma seaca neinteleasa? Ce faci toata ziua?Te trezesti, mergi la munca, pardon la job, apoi vii acasa, mananci si somn. Daca ai copii poate te mai uiti la ei, ii mai intrebi una alta. Dar te-ai gandit vreodata ca ei nu vor avea niciodata copilaria ta? Te-ai gandit ca ei inafara de telefoanele de ultima generatie nu stiu cum e viata? Poate cei de la sat mai au o sansa, dar ceilalti de la oras, cu ei ce se va alege? Daca tu nu te impui, daca tu stai nepasator fata de copii tai atunci cine o sa ii indrume? Cine le va arata adevarata copilarie?
Nu uita tu ai fost, esti si vei fi mereu seful copiilor tai, nu invers, niciodata nu va fi invers.
Schimbai acum cat nu e prea tarziu, dar incepe mai intai cu tine.

Acasa

Oare ce inseamna pentru oameni acasa?
Acasa, pentru mine e locul unde toate se unesc in aceasi loc. Unde caldura sufleteasca, cea trupeasca, iubirea, simplitatea, eleganta, toate sunt in acelasi loc.

Drumul spre Brasov

Un scurt drum catre Brasov. Ceea ce este aici nu se poate descrie in cuvinte, totul e absolut...magnific. Casele care iti amintesc de secolele trecute, cu acoperisul de tigla si cu textura aceea de vechime a caselor, fara renovarile moderne, aduc aminte de lumea antica.
Oprirea in Cetatea Brasov aduce si mai multa surprindere. Toate cladirile din caramida netencuita, cu acoperisul specific, unite, cu stradutele unde gasesti peste tot magazine cu tot felul de suveniruri.
Copacii, zona impadurita unde ramai efectiv fara semnal la telefon, unde pari cu totul pierdut de lume, este un alt lucru care aduce un aer mult mai magnific, mai de poveste acestei zone.
Revenind la aspectul cladirilor, mult, chiar foarte mult, m-a uimit simplitate bisericilor, probabil romano-catolice. Nu au ceva impunator, aurit, ceva care sa evidentieze faptul ca e un loc al intalnirii cu Dumnezeu.
Inca 100 de km pana la destinatie...Brasov. Totul e camp, in fata se vede turnul unei biserici si cateva case. Restul e camp, iar in zare munti si copaci, la stanga si la dreapta.
Am trecut de sat, iar acum este pustietate.

Maramures

Maramuresul este o regiune din Romania, aflata in partea de nord a tarii. An de an aceasta atragand mii de turisti care sunt incantati si fascinati de traditiile pe care inca le mai pastreaza cu sfintenie, dar si datorita peisajelor care parca sunt desprinse din povesti.
Maramuresenii poarta cu mandirie portul traditional, astfel incat in fiecare duminica daca ai ocazia sa treci pe la o biserica ai posibilitatea sa vezi o multime de oameni de la copii de cateva luni la oameni in varsta imbracati aproape la fel, cu acele baticuri rosii, fuste negre cu multe flori si nelipsitele opinci.
Daca ai ocazia sa treci prin Maramures vei avea frumoasa surpriza de a vedea in copacii de la poarta oale. Da, nu am gresit, la casele unde sunt fete nemaritate se pun oale in copacii, pentru ca tinerii sa stie unde sunt fete care asteapta sa fie petite.
In Maramures simti cu adevarat ca esti roman, esti cu adevarat mandru de tara ta.
De fiecare data cand merg in aceasta minunata regiune imi iau portia de aer proaspat si de liniste. E de-a dreptul minunat.

Imi e dor!

Imi e dor de tine. Vreau sa te stang in brate. Sa iti spun te iubesc, doar atat. Si imi e dor atat de mult de tine, de fiinta ta. Ma ucid clipele pe care le petrec singura asteptand un mesaj, ma multumesc doar cu atat. Un Buna! Ce faci? pentru mine face cat o mie de cuvinte. Cand vad ca ma suni, inima imi bate enorm de tare. Ma doare ca nu pot sa te vad si  sa te aud atunci cand vreau eu. Dar incerc sa ma obisnuiesc, de patru luni incerc sa ma obisnuiesc cu toate astea, dar nu pot, nu reusesc. Imi pare atat de rau ca nu ne-am intalnit cand am avut posibilitatea, e doar vina mea. Tu nu ai nicio vina, de aceea te rog sa ma ierti. Sa imi ierti toate greselile, dragul meu. Numar zilele care mai sunt pana te voi vedea, dar imi e frica de ziua cea mare. Mie frica ca nu o sa iti pot spune exact ceea ce reprezinti tu pentru mine.
Acum, vreau sa iti spun ca iti voi spune mereu te iubesc, scumpul meu, pentru ca tu nu esti iubitul meu, esti prietenul pe care l-am cautat toata viata, prietenul care stie sa ma asculte, care imi e mai mult decat un frate.
Te iubesc!

Ce fiinta esti?

Sa pleci calator in lume, ducand cu tine povara anilor grei ce ti s-au scurs deja pe umeri. Sa vezi lumea cu partea sa rea. Sa mori printre straini, ducand cu tine dorul faniliei si al peraoanelor dragi pe care fara sa vrei ai ajuns sa le iubesti. Cum ai putea muri pe un pamant strain de tine, care te vede pentru intaia oara? Nu te poti gandi oare la parintii lasati acasa, care acum probabil plang gandindu-se ca fiul lor e disparut printre atatia straini? Cum poti sa spui ca nimanui nu-i pasa de tine cand exista Dumnezeu care e sus si te priveste in fiecare clipa? Cum poti nega fericirea? Ce om poti fi? Cum poti sa faci toate astea? Dar le faci. Mai greu sau mai usor tot ce a fost in viata ta tu ai distrus. Ai creat intre tine si cer o prapastie care are inaltimi uriase. Cine oare te poate aduce pe tine ,suflet pierdut, cu picioarele pe pamant? Cine poate sa-ti demoleasca arsita infernala de a ucude totul? Sau mai bine te-as intreba "Cine esti? Ce vrei de la lumea asta frumoasa?" Iti spun eu cine esti, esti duhul urii, esti o fiinta lasa care se razbuna pentru ca nu are putere sa le demonstreze tuturor talentul. Ti-ai transformat talentul intr-o crima, apoi in alta. Poate nu ai luat vieti omenesti, dar ai luat suflete, sulfetele iubitilor tai. Ar trebui sa-ti fie rusine sa ma existi, ar trebui sa-ti iei propriul suflet. Sa fii propriul tau criminal.

Ploaia, uneori e miracol!

Ploaia uneori e facatoare de bine, fiecare picatura ce cade din norii negri ce se lasa deaspura satelor, aduce cu ea belsug. Cei mai norocosi au parte de ploaie chiar si in ziua nuntii, zi in care vad frumusetea si romantismul pe care ploaia il poarta cu sine.
In zilele ploioase, lumea spune ca s-a saturat de atata ploaue, chiar daca ultima data cand a plouat a fost cu lunii de zile in urma. Atunci cand e soare, arsita si seceta, lumea se roaga sa primeasca macar cateva picaturi de ploaie pentru a avea recoltele imbelsugate.
Ploaia aduce cu sine beneficii, atunci cand e asteptata, dar si pagube atunci cand ploua fara incetare.

Cat de greu e sa vorbesti?

Poate uneori e greu sa vorbesti cu toti, mai ales cand ii stii de un timp foarte scurt si mai ales atunci cand te mai si gandesti ce fel de persoana este. Uneori te deschizi foarte usor, alteori mai greu, asta datorita persoanei/persoanelor cu care trebuie sa comunici. Sa comunici cu persoane noi e dea dreptul minunat, alti prieteni, alte persoane carora le poti povesti ceea ce doresti. Insa atunci cand persoana din fata ta se baga cu bocancii in viata ta, atunci timiditatea se manifesta iar. Cand cunosti o persoana de cateva ore nu poti sa incerci sa o faci pea psihologul, pentru ca nu e dreptul tau sa o intrebi aspecte de viata privata, trebuie sa afli acestea doar daca acea persoana doreste sa ti le spuna, atunci cand ea considera ca are suficienta incredere in tine.
Poate unele persoane nu sunt de acord, insa ar trebui sa stie ca de cele mai multe ori a face pe psihologul  agraveaza si mai mult lcrurile.
Nu ma refer la nimeni, nu vreau sa bat apropouri, nu acuz, vreau ca toti cei care se cred mari facatori de bine sa vada ca nu sunt chiar asa.

Fericirea

Poate uneori nu ne dam seama de ceea ce ne face cu adevarat fericiti. Suntem plini de viata, insa nu stim cine sau ce ne-a provocat aceasta stare de bine. Uneori insa cu toate ca am facut ceva ce ar trebuie sa ne faca sa ne simtim impliniti parca totusi lipseste ceva. Oare ce anume?
Fericirea are chipul lui Cristos. Poate unii il considera important doar atunci cand sunt la biserica sau atunci cand mai fac o rugaciune pentru o nota mai buna sau pentru ajutor in nu stiu ce problema. Insa lucrurile nu stau chiar asa. Prezenta lui Isus in viata noastra, primirea lui in trupul nostru, ca si hrana a sufletului aduce fericirea pe care toti o cauta, dar pe care nu o gasesc. De ce? Pentru ca El e fericirea vesnica, e viata vesnica, e vesnicia vesnica.

Prietenia

Prietenii pot fi considerati cea de-a doua familie. De ce? Pentru ca ei ar trebui sa te sprijine, sa iti dea sfaturi, sa te indrume spre ceea ce iti place sa faci cu adevarat, insa tu nu ai bagat de seama. Ei ar trebuie sa rada si sa planga odata cu tine. Dar oare asa sunt toti? Eu personal nu prea cred. Unii sunt prieteni doar cu numele, pentru ca nu iti vor binele, doar te fac pe tine sa crezi acest lucru.
Daca se intampla sa ai astfel de "prieteni" ce faci? Simplu. Le spui pa, pa. Da, stiu suna un pic ciudat, dar spune si tu, nu e mai bine sa ii alungi din viata ta decat sa ai de suferit din cauza lor? Eu asa consider ca e mai bine. Bine, poate nu ii scoti definitiv din viata ta, dar poti foarte bine sa ii eviti si sa te rezumi doar la un simplu Buna!.

Poti sa faci orice

Poti sa tipi, sa urli, dar daca nimeni nu vrea sa te auda ce rost mai are? Mai bine taci si plangi, poate cineva te va intreba de ce o faci, sau poate toti vor trece fara sa te bage in seama. Daca plangi lacrimile iti vor spala ranile, insa cuvintele aruncate la suparare accentueaza ranile tale si pot provoca rani celor din jurul tau. Cuvintele nu trebuiesc irosite, chiar daca e greu sa te abti din tipat si ti se pare ca tacerea e cel mai mare criminal, lucrurule nu stau chiar asa.